e-ghid pentru securitate cibernetică

Viruşii informatici Virusul informatic este, în general, un program care se instalează fără voia utilizatorului şi provoacă pagube atât în sistemul de operare cât şi în elementele hardware ale computerului. Clasificarea şi acţiunea viruşilor Viruşii se pot clasifica în: Viruşi Hardware : sunt cei care afectează hard discul, floppy-discul şi memoria. Viruşi Software : afecteazã fişierele şi programele aflate în memorie sau pe disc, inclusiv sistemul de operare sau componentele acestuia.

Câteva dintre efectele pe care le genereazã viruşii software:

•  Distrugerea unor fişiere;

•  Modificarea dimensiunii fişierelor;

•  Stergerea totală a informaţiilor de pe disc, inclusiv formatarea acestuia;

•  Distrugerea tabelei de alocare a fişierelor, care duce la imposibilitatea citirii informaţiei de pe disc;

•  Diverse efecte grafice/sonore inofensive;

•  Încetinirea vitezei de lucru a calculatorului până la blocarea acestuia.

Istoric – despre viruşi şi antiviruşi

1949 Sunt puse pentru prima oara bazele teoriilor legate de programele care se autoreproduc.

1981 Virusii Apple 1, 2, şi 3 sunt printre primii viruşi "in the wild". Descoperiţi în sistemul de operare Apple II, viruşii se răspândesc în Texas A&M prin intermediul jocurilor piratate.

1983 în teza sa de doctorat, Fred Cohen defineşte pentru prima oară formal un virus de calculator ca fiind "un program ce poate afecta alte programe de calculator, modificându-le într-un mod care presupune abordarea unor copii evoluate ale lor."

1986 Doi programatori, Basit şi Amjad, înlocuiesc codul executabil din sectorul boot al unui floppy-disk cu propriul lor cod, care infecta fiecare floppy de 360 Kb accesat pe orice drive. Floppy-urile infectate aveau "© Brain " ca etichetă de disc.

1988 Apare unul dintre cei mai cunoscuţi viruşi: Jerusalem . Activat în fiecare vineri 13, virusul afectează fişierele . exe şi .com şi şterge toate programele rulate în cursul acelei zile.

1990 Symantec lansează pe piaţă Norton AntiVirus, unul dintre primele programe antivirus dezvoltate de către una dintre marile companii.

1991 Tequila este primul virus polimorf cu răspândire pe scară largă găsit liber. Viruşii polimorfi fac ca detectarea lor de către scanerele de viruşi să fie dificilă, prin schimbarea modului de acţiune cu fiecare nouă infecţie.

1992 Existau 1300 de viruşi, cu aproape 420% mai mulţi decât în decembrie 1990. Previziunile sumbre ale virusului Michelangelo ameninţau colapsul a circa 5 milioane de calculatoare pe data de 6 martie. însa doar 10% din calculatoare s-au defectat.

1994 Farsa de proporţii din partea email-ului hoax (alarmă falsă) Good Times. Farsa se bazează pe ameninţarea unui virus sofisticat care e capabil să şteargă un întreg hard prin simpla deschidere a emailului al cărui subiect este "Good Times". Deşi se ştie despre ce e vorba, hoaxul revine la un interval de 6-12 luni.

1995 Word Concept, virus de Microsoft Word, devine unul dintre cei mai răspândiţi viruşi din anii '90.

1998 Strange Brew, actualmente inofensiv şi totuşi raportat, este primul virus care infectează fişierele Java. Virusul modifică fişierele CLASS adăugând la mijlocul acestora o copie a sa şi începând executarea programului din interiorul secţiunii virusate.

Virusul Cernobâl se răspândeşte rapid prin intermediul fişierelor " .exe ". După cum o sugerează şi notorietatea numelui său, virusul este nemilos, atacând nu numai fişierele dar şi un anumit cip din interiorul computerelor infectate.

1999 Virusul Melissa, W97M/Melissa, execută un macro dintr-un document ataşat emailului, care transmite mai departe documentul la 50 de adrese existente în Outlook address book. Virusul infectează şi documente Word pe care le trimite ca ataşamente. Melissa se împrăştie mult mai rapid decât alţi viruşi anteriori infectând cam 1 milion de calculatoare.

Bubble Boy este primul virus care nu mai depinde de deschiderea ataşamentului pentru a se executa. De îndată ce user-ul deschide email-ul, Bubble Boy se şi pune pe treabă.

2000
Love Bug, cunoscut şi sub numele de ILOVEYOU se răspândeşte via Outlook, asemănător modului de răspândire al Melissei. Acest virus e primit ca un ataşament.

VBS, şterge fişiere, inclusiv MP3, MP2 şi JPG şi trimite username-uri şi parole găsite în sistem autorului virusului.
W97M.Resume.A, o nouă variantă a Melissei, este "in the wild". Virusul se comportă cam ca Melissa, folosindu-se de un macro Word pentru a infecta Outlook-ul şi pentru a se răspândi.
Virusul Stages deghizat într-un email glumă despre etapele vieţii, se răspândeşte prin Internet. Deloc specific celorlalţi viruşi anteriori, Stages este ascuns într-un ataşament cu extensie falsă .txt, momind utilizatorii să-l deschidă. Până la apariţia sa, fişierele text erau considerate fişiere sigure.

Surse de infestare

Cele mai multe dintre calculatoare se contaminează la citirea dischetelor purtătoare de viruşi, care provin de la un alt calculator. Discheta poate conţine orice tip de fişier sau program deja infectat; virusul poate fi localizat într-o zonă specială a dischetei, numită sectorul de sistem. La rândul lui modemul a devenit un instrument camuflat de transmitere a viruşilor. Deoarece serviciile de asigurare a comunicaţiilor se dezvoltă, oamenii pot utiliza în comun fişierele prin intermediul liniilor telefonice.

Măsuri de protecţie împotriva viruşilor

•  Verificarea datelor ce vor urma a fi introduse în calculator, cu un program antivirus.

•  Evitarea folosirii unor soft-uri pirat (fără licenţă).

•  Scanarea calculatorului cu un program antivirus.

•  Păstrarea unor copii de siguranţă ale aplicaţiilor şi fişierelor importante.

Programele antivirus

•  detectarea viruşilor prin verificarea conţinutului fişierelor şi semnalarea prezenţei semnăturii unui virus cunoscut sau a unor secvenţe suspecte în interiorul lor

•  dezinfectarea sau ştergerea fişierelor infectate

•  prevenirea infectării prin supravegherea acţiunilor din memorie şi semnalarea întâlnirii unor anumite acţiuni care ar putea fi generate de existenţa în memorie a unui virus.

Programe antivirus - exemple: