Utilizarea formulelor matematice într-un tabel Word
Într-un tabel, aveți posibilitatea să efectuați operații de calcul și comparații logice, utilizând formule. Comanda Formulă (Formula) se află în Instrumente tabel (Table Tools) din fila Aspect (Layout), în grupul Date (Data).
O formulă din Word se actualizează automat atunci când deschideți documentul care conține formula. De asemenea, rezultatul unei formule poate fi actualizat manual.
Actualizarea
rezultatului unor formule specifice
Ř Selectați formulele pe care le actualizați. Aveți posibilitatea să selectați mai multe formule, menținând apăsată tasta CTRL în timp ce efectuați selecțiile.
Ř Alegeți una dintre următoarele:
Ř Faceți clic cu butonul din dreapta pe formulă, apoi faceți clic pe Actualizare câmp.
Ř Apăsați F9.
Actualizarea tuturor
rezultatelor formulelor dintr-un tabel
Ř Selectați tabelul care conține rezultatele formulei pe care doriți să le actualizați, apoi apăsați pe F9.
Actualizarea tuturor
formulelor dintr-un document
Ř Apăsați CTRL+A.
Ř Apăsați F9.
Blocarea sau deblocarea unei
formule
Aveți posibilitatea să blocați o formulă pentru a împiedica actualizările la rezultatul său. De asemenea, aveți posibilitatea să deblocați o formulă blocată.
Alegeți una dintre următoarele:
Blocarea unei formule Selectați formula, apoi apăsați CTRL+F11.
Deblocarea unei formule blocate Selectați formula, apoi apăsați CTRL+SHIFT+F11.
Argumente de poziție
Aveți posibilitatea să utilizați argumente de poziție (LEFT, RIGHT, ABOVE, BELOW) cu aceste funcții:
· AVERAGE
· COUNT
· MAX
· MIN
· PRODUCT
· SUM
Important! Pentru a evita o eroare în timp ce faceți o adunare într-un tabel utilizând argumente de poziție, tastați un zero (0) în orice celulă necompletată care va fi inclusă în calcul.
Selectați celula de tabel unde doriți să apară rezultatul. Dacă celula nu este necompletată, ștergeți conținutul său.
Pe fila Instrumente tabel - Aspect, în grupul Date, faceți clic pe Formulă.
În caseta de dialog Formulă, există următoarele variante:
Deasupra celulei =SUM(ABOVE)
Dedesubtul celulei =SUM(BELOW)
Deasupra și dedesubtul celulei =SUM(ABOVE,BELOW)
La stânga celulei =SUM(LEFT)
La dreapta celulei =SUM(RIGHT)
La stânga și la dreapta celulei =SUM(LEFT,RIGHT)
La stânga și deasupra celulei =SUM(LEFT,ABOVE)
La dreapta și deasupra celulei =SUM(RIGHT,ABOVE)
La stânga și dedesubtul celulei =SUM(LEFT,BELOW)
La dreapta și dedesubtul celulei =SUM(RIGHT,BELOW)
Funcții
disponibile
Notă Formulele care utilizează argumente poziționale (de exemplu, LEFT) nu includ valorile din rândurile antet.
Sunt disponibile pentru utilizare următoarele funcții în formulele de tabel Word:
|
Funcție |
Ce face |
Exemplu |
Returnează |
|
ABS() |
Calculează
valoarea absolută a valorii dintre paranteze |
=ABS(-22) |
22 |
|
AND() |
Evaluează dacă toate
argumentele dintre paranteze au valoarea TRUE. |
=AND(SUM(LEFT)<10;SUM(ABOVE)>=5) |
1, dacă suma valorilor de la
stânga formulei (din același rând) este mai mică decât 10 și suma valorilor
aflate deasupra formulei (în aceeași coloană, excluzând toate celulele de antet)
este mai mare sau egală cu 5; altfel 0. |
|
AVERAGE() |
Calculează media
elementelor identificate între paranteze. |
=AVERAGE(RIGHT) |
Media tuturor
valorilor de la dreapta celulei formulei, de pe același rând. |
|
COUNT() |
Calculează numărul de
elemente identificate între paranteze. |
=COUNT(LEFT) |
Numărul de valori din stânga
celulei formulei, din același rând. |
|
DEFINED() |
Evaluează
dacă argumentul dintre paranteze este definit. Returnează 1
dacă argumentul a fost definit și este evaluat fără eroare, 0 dacă
argumentul nu a fost definit sau returnează o eroare. |
=DEFINED(venit_brut) |
1, dacă a fost definit
argumentul venit_brut și este evaluat fără eroare; altfel, 0. |
|
FALSE |
Nu preia niciun argument.
Returnează întotdeauna 0. |
=FALSE |
0 |
|
IF() |
Evaluează primul
argument. Returnează al doilea argument dacă primul argument este
adevărat; returnează al treilea argument dacă primul argument
este fals. |
=IF(SUM(LEFT)>=10;10;0) Notă Necesită exact trei argumente. |
10, dacă suma
valorilor din stânga formulei este cel puțin 10; altfel, 0. |
|
INT() |
Rotunjește valoarea dintre paranteze până la cel mai
apropiat număr întreg. |
=INT(5,67) |
5 |
|
MAX() |
Returnează
valoarea maximă a elementelor identificate între paranteze. |
=MAX(ABOVE) |
Valoarea maximă din
celulele aflate deasupra formulei (excluzând orice rânduri de antet). |
|
MIN() |
Returnează valoarea minimă a
elementelor identificate între paranteze. |
=MIN(ABOVE) |
Valoarea minimă din celulele aflate
deasupra formulei (excluzând orice rânduri de antet). |
|
MOD() |
Preia două
argumente (trebuie să fie numere sau să fie evaluate ca numere).
Returnează restul după împărțirea celui de-al doilea argument la primul.
Dacă restul împărțirii este 0 (zero), returnează 0,0 |
=MOD(4;2) |
0,0 |
|
NOT() |
Preia un argument. Evaluează
dacă argumentul este adevărat. Returnează 0 dacă
argumentul este adevărat, 1 dacă argumentul este fals. Se
utilizează mai ales într-o formulă de tip IF. |
=NOT(1=1) |
0 |
|
OR() |
Preia două
argumente. Dacă oricare este adevărat, returnează 1. Dacă
ambele sunt false, returnează 0. Se utilizează mai ales într-o
formulă de tip IF. |
=OR(1=1;1=5) |
1 |
|
PRODUCT() |
Calculează produsul elementelor
identificate între paranteze. |
=PRODUCT(LEFT) |
Produsul înmulțirii tuturor
valorilor prezente în celulele din stânga formulei. |
|
ROUND() |
Preia două
argumente (primul argument trebuie să fie număr sau să fie
evaluat ca număr; al doilea argument trebuie să fie un număr
întreg sau să fie evaluat ca număr întreg). Rotunjește primul
argument la numărul de cifre specificate de al doilea argument.
Dacă al doilea argument este mai mare decât zero (0), primul argument
este rotunjit la numărul de cifre specificat. Dacă al doilea
argument este zero (0), primul argument este rotunjit la cel mai apropiat
număr întreg. Dacă al doilea argument este negativ, primul argument
este rotunjit la stânga zecimalei. |
=ROUND(123,456;2) |
=ROUND(123,456; 0) |
|
SIGN() |
Preia un argument care trebuie să
fie un număr sau să fie evaluat ca număr. Evaluează
dacă elementul identificat între paranteze este mai mare, egal cu sau
mai mic decât zero (0). Returnează 1 dacă este mai mic decât zero,
0 dacă este zero, -1 dacă este mai mic decât zero. |
=SIGN(-11) |
-1 |
|
SUM() |
Calculează suma
elementelor identificate între paranteze. |
=SUM(RIGHT) |
Suma valorilor
celulelor de la dreapta formulei. |
|
TRUE() |
Preia un argument. Evaluează
dacă argumentul este adevărat. Returnează 1 dacă
argumentul este adevărat, 0 dacă argumentul este fals. Este
utilizat mai ales într-o formulă de tip IF. |
=TRUE(1=0) |
0 |
Utilizarea de nume de marcaje
în document sau de referințe la celule într-o
formulă
Aveți posibilitatea să faceți referire la o celulă cu marcaj în document utilizând numele marcajului său într-o formulă. De exemplu, dacă ați marcat o celulă care conține sau este evaluată la un număr cu un nume de marcaj în document venit_brut, formula =ROUND(venit_brut;0) rotunjește valoarea celulei respective la cel mai apropiat număr întreg.
De asemenea, este posibil să utilizați referințe la coloane și la rânduri într-o formulă. Există două stiluri de referință: RnCn și A1.
Notă Celula care conține formula nu este inclusă într-o operație de calcul care utilizează o referință. Dacă celula face parte dintr-o referință, aceasta este ignorată.
Adăugarea unui marcaj în
document
Un marcaj în document identifică o amplasare sau o selectare de text care o denumiți sau o identificați pentru referiri viitoare. De exemplu, ați putea utiliza un marcaj în document pentru a identifica textul pe care doriți să-l revizuiți ulterior. În loc să defilați prin document pentru a găsi textul, aveți posibilitatea să ajungeți la el utilizând caseta de dialog Marcaj în document.
Selectați un element căruia doriți să îi asociați un marcaj în document sau faceți clic în poziția în poziția în care doriți să inserați un marcaj în document.
În meniul Inserare, faceți clic pe Marcaj în document.
Sub Nume marcaj în document, scrieți sau selectați un nume.
Numele marcajelor în document trebuie să înceapă cu o literă și pot conține numere. Nu este posibilă includerea de spații într-un nume de marcaj în document. Aveți însă posibilitatea de a utiliza caracterul linie de subliniere pentru a separa cuvinte — de exemplu, „Primul_titlu”.
Faceți clic pe Adăugare.
Referinţe RnCn
Aveți posibilitatea să faceți referire la un rând de tabel, la o coloană sau la o celulă dintr-o formulă utilizând convenția de referință RnCn. În această convenția, Rn face referire la rândul n, iar Cn face referire la coloana n. De exemplu, R1C2 se referă la celula aflată în primul rând și în a doua coloană. Tabelul următor conține exemple cu acest stil de referință.
|
Pentru
a face referire la... |
…utilizați acest stil de referință |
|
O coloană întreagă |
Cn |
|
Un rând întreg |
Rn |
|
O anumită celulă |
RnCn |
|
Rândul care conține
formula |
R |
|
Coloana care conține
formula |
C |
|
Toate celulele dintre două celule
specificate |
RnCn:RnCn |
|
O celulă dintr-un tabel cu marcaj în document |
NumeMarcajDocument RnCn |
|
O zonă de celule dintr-un tabel cu marcaj
în document |
NumeMarcajDocument RnCn:RnCn |
Referinţe A1
Aveți posibilitatea să faceți referire la o celulă, la un set de celule sau la o zonă de celule utilizând convenția de referință A1. În această convenție, ultima se referă la coloana celulei și numărul se referă la rândul celulei. Prima coloană dintr-un tabel este coloana A; primul rând este rândul 1. Tabelul următor conține exemple cu acest stil de referință.
|
Pentru
a face referire la... |
…utilizați această referință |
|
Celula din prima coloană și
din al doilea rând |
A2 |
|
Primele două celule din primul rând |
A1;B1 |
|
Toate celulele din prima coloană și
primele două celule din a doua coloană |
A1:B2 |