Adresa IP, DNS

Generalităţi

Un server de nume domeniu, Domain Name Server (DNS), este un program software, care ascultă cereri pe un port standard (53) şi care rulează pe un calculator conectat permanent (de obicei) la Internet. În mare, el asigură un serviciu, pentru un domeniu sau mai multe, de traducere a unei adrese tip nume într-o adresă IP .

De exemplu, un navigator web vrea să se conecteze la adresa tip nume www.cnfb.ro. În primul rând, 'întreabă' un server DNS adresa IP pentru www.cnfb.ro şi după aceea se conectează la serverul web care rulează pe calculatorul cu adresa de IP obţinută de la DNS. Adresele de IP sunt folosite pentru a comunica în reţelele locale sau pe Internet. Adresele tip nume sunt folosite din comoditate, deoarece sunt uşor de memorat.

 

IP (Internet Protocol) este un protocol care asigură un serviciu de transmitere a datelor, fără conexiune permanentă. Acesta identifică fiecare interfaţă logică a echipamentelor conectate printr-un număr numit "adresă IP". Versiunea standard folosită în majoritatea cazurilor este IPv4. În IPv4, standardul curent pentru comunicarea în Internet, adresa IP este reprezentată pe 32 de biţi (de ex. 192.168.0.1). Alocarea adreselor IP nu este arbitrară; ea este realizată de către organizaţii însărcinate cu distribuirea de spaţii de adrese. De exemplu, RIPE este responsabilă cu gestiunea spaţiului de adrese atribuit Europei.

DNS (Domain Name System) este un serviciu de registru Internet distribuit. DNS translatează ("mapează") numele de domeniu (sau nume ale maşinilor de calcul) în adrese IP şi adresa IP în nume. Translatarea numelui în adresa IP se numeşte "rezolvarea numelui de domeniu". Cele mai multe servicii Internet se bazează pe DNS şi, dacă acesta cade, site-urile web nu pot fi găsite iar livrarea mail se blochează.
Numele de domenii sunt mult mai uşor de reţinut decât adresele IP, dar nu oferă indicaţii despre modul cum poate fi găsit site-ul pe internet. Acest lucru intră în atribuţiile sistemului DNS, care rezolvă domeniile în adevăratele lor adrese - adresele IP.
Maparea este o simplă asociere între două elemente, în acest caz un nume de maşină, ca ftp.linux.org, şi IP -ul maşinii (sau adresa) 199.249.150.4. Un calculator se identifică printr-o adresă, unică în Internet, numită adresa IP a calculatorului respectiv. Totodată calculatorul poate avea asociat şi un nume. Astfel, adresa IP este utilizată la nivelul programelor de prelucrare în reţea. În schimb, la nivelul utilizatorilor cu acces la mediul Internet, identificarea calculatoarelor se face printr-un nume de calculator host gestionat de sistemul DNS.

Concepţia protocolului TCP/IP este astfel implementată încât schema de adresare permite utilizatorilor şi programelor din reţea să identifice în mod unic o reţea sau un calculator host, atât prin intermediul unei adrese IP (adresa unică pe care o are fiecare calculator cuplat la mediul Internet), cât şi prin intermediul unui nume de calculator host. Evident, protocolul IP realizează o corespondenţă bijectivă între adresele IP şi numele gestionate de DNS.

•  Structura DNS realizează administrarea unor nume prin care se acordă diferite responsabilităţi de grup, fiecare nivel reprezentând un domeniu.

Cum funcţionează?

Fiecare calculator trebuie să 'ştie' de existenţa a cel puţin un server DNS pentru a rezolva corelaţia între un nume calificat de domeniu (FQDN, sau nume de domeniu DNS), adică o adresă literală (gen www.google.com, sau www.rdsnet.ro) şi adresa sa numerică (IP address, de tipul xx.yyy.zz.tt); aceasta pentru că o conexiune TCP/IP între 2 calculatoare în Internet se face la nivel de adrese numerice IP.



Dacă procesul 'resolver' din calculatorul propriu nu reuşeşte să facă o căutare validă DNS (acel DNS lookup), atunci se recepţionează o eroare pentru orice pagină web sau server mail, apelate prin numele lor de domeniu.

Dacă primind o eroare pentru www.rdslink.ro, homepage-ul cu adresa IP echivalentă: xx.yyy.zz.tt poate fi încărcat, înseamnă că există o problemă DNS - nu neapărat la nivel central.

Domenii şi DNS

Sistemul de nume din Internet este structurat pe domenii şi subdomenii. Considerând un server de nume (name server) admin.rdslink.ro, domeniul cel mai larg este ro, care include domeniul rdslink.ro, iar admin este un computer din cadrul domeniului rdslink.ro. Deci luând de la dreapta la stânga un nume, pe cea mai din dreapta poziţie se află domeniul cel mai general, după care urmează, în ordinea subordonării, restul subdomeniilor. Pe cea mai din stânga poziţie se află numele computerului.
În Internet există domenii dedicate (standardizate). Iată câteva dintre ele: com desemnează domeniul comercial, edu desemnează domeniul educaţional, gov - domeniul guvernamental, mil - domeniul militar, org - alte organizaţii, net - resurse de reţea, int - resurse internaţionale, etc.
Extinderea Internet-ului în diferite ţări a dus la crearea de domenii pentru fiecare ţară: ro România, fr Franţa, it Italia, uk Marea Britanie, us USA, etc.

Sistemul de căutare a unui nume în Internet este următorul:

DNS este o bază de date distribuită pe toată reţeaua Internet. Se numeşte distribuită deoarece nu există un singur server care să aibă toată informaţia necesară traducerii oricărui domeniu într-o adresă IP. Fiecare server menţine o bază de date cu propriile domenii pe care sistemele de pe Internet pot să o interogheze.
În Internet există servere (servere DNS) care ţin tabele de corespondenţă între numele cunoscute de fiecare şi adresele fizice corespunzătoare. Fiecare server DNS are un server DNS superior cu care face periodic schimb de informaţie. Sigur, trebuie să existe un sistem care să se asigure că serverele DNS de pretutindeni au acces la aceeaşi informaţie privind adresele IP ale siturilor şi domeniilor web. De aceea există sistemul de name servere autoritare şi servere rădăcină .

* Servere DNS Autoritare: fiecare domeniu trebuie să aibă 2 servere DNS ce funcţionează ca Autoritar şi Primar. Acestea sunt serverele ce păstrează cea mai corectă şi adusă la zi informaţie privind adresa IP a unui domeniu. De obicei, aceste servere DNS sunt operate de către deţinătorii domeniilor în cauză. Alte servere DNS din internet vor face apel la name serverele autoritare pentru a le furniza adresa corectă a domeniului pe web.

* Servere DNS Rădăcină: următoarea parte a unui sistem DNS, sunt cele 13 servere DNS ce deţin informaţia 'top level' pentru întregul sistem DNS. Aceste 13 sisteme, operate de către mai multe companii private, instituţii academice şi laboratoare militare, au sarcina de a propaga informaţia privind adresele IP a fiecărui server autoritar al unui domeniu, către alte servere DNS de pe Internet.

Exemplu : Dacă utilizatorul doreşte să acceseze www.microsoft.ro:

  • Scrie 'www.microsoft.com' în bara de adrese a browserului
  • Browserul trimite un mesaj serverului DNS al Furnizorului de Servicii Internet (D.C.D.).
  • Serverul caută în înregistrările sale adresa sitului www.microsoft.com
  • Dacă nu are adresa sitului www.microsoft.com, o va solicita unui server rădăcină.
  • microsoft.com face parte din .com TLD [top-level-domain], aşa că întreabă un server rădăcină responsabil cu .com TLD [serverul rădăcină are o listă cu toate domeniile .com cunoscute, precum şi cu serverele autoritare ale fiecărui domeniu]
  • Serverul rădăcină se conectează la adresa IP 131.107.1.240, serverul autoritar pentru microsoft.com, de unde primeşte adresa IP pentru www.microsoft.com
  • Serverul rădăcină trimite înapoi serverului DNS al Furnizorului de Servicii Internet (D.C.D.) această adresă, care la rândul lui o va transmite înapoi browserului utilizatorului. Browserul se conectează la adresa IP şi primeşte paginile de la www.microsoft.com.
  • Serverul DNS al ISP-ului utilizatorului păstrează adresa www.microsoft.com în cache-ul DNS propriu. Când cineva conectat la acelaşi ISP într-o altă sesiune doreşte să se conecteze la microsoft.com, va avea adresa stocată local şi o poate rezolva mult mai rapid.
  • În funcţie de modul cum Furnizorul de Servicii Internet (D.C.D.) a configurat serverele DNS proprii, adresa poate fi păstrată în cache pentru câteva ore sau câteva zile. Acest amănunt este important, deoarece, dacă adresa IP a microsoft.com [sau a oricărui domeniu] se schimbă în intervalul respectiv, serverul DNS nu o va mai solicita serverelor rădăcină până când nu expiră cache-ul.

 

Bibliografie: http://www.crri.acad.md/?go=faq&control=15

http://www.linkmania.ro/forums/lofiversion/index.php?t126901.html

http://www.dnsexit.com

http://www.support.easydns.com

support.easydns.com








Copyright © 2010 Competenţe Digitale