"Dreptul de autor" este o sintagmă care defineşte legislaţia ce se referă la protecţia operelor de creaţie. Prin "operă de creaţie" se înţelege orice creaţie intelectuală, incluzând aici atât lucrările ştiinţifice şi tehnice, cât şi cele datorate imaginaţiei: literatură, pictură, muzică, arhitectură, coregrafie etc).
Dreptul de autor rezervă autorilor operelor de creaţie dreptul exclusiv de a autoriza folosirea operei lor în orice mod. Prin aceasta se conferă operelor de creaţie calitatea unui bun care poate fi cedat sau transferat într-un mod analog bunurilor materiale.
Cele două premize fundamentale pe care se bazează dreptul de autor se găsesc în drepturile fundamentale ale omului, consemnate ca atare în Declaraţia universală a drepturilor omului:
În exprimarea Articolului 72 din lege, "protecţia programelor de calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaţii şi sistemele de operare exprimate în orice fel de limbaj, (...), materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele." Mai mult chiar, legea română protejează programele de calculator "independent de valoarea şi destinaţia lor" concretă. Protecţia acordată de lege nu se opreşte numai la obiectul dreptului de autor. Este protejat deopotrivă şi titularul acestui drept, autorul programului de calculator respectiv. Potrivit legii (Art. 12 din Legea dreptului de autor), autorul programului are dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.
Acest drept general dă naştere, în temeiul Art. 13 şi 73 din lege, la alte drepturi distincte şi exclusive ale autorului de a autoriza:
Consimţământul pe care titularul dreptului de autor îl dă unei persoane pentru a putea reproduce, folosi, difuza sau importa copii ale unui program de calculator, se concretizează în practică în licenţe. Ele sunt documentele care probează că reproducerea, folosirea, difuzarea etc. a unui program de calculator de către o anumită persoană s-a realizat cu consimţământul autorului. Pentru a dovedi că persoana în cauză este cea care a obţinut licenţele respective, ea trebuie să probeze acest lucru cu facturi de cumpărare sau cu alte documente de provenienţă.
Lipsa licenţelor echivalează cu lipsa autorizării din partea autorului. Importanţa acestor licenţe este evidentă, întrucât desfăşurarea activităţilor menţionate fără aceste licenţe, reprezintă infracţiuni.
Potrivit Art. 142 din Legea nr. 8 din 1996, "constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la trei ani sau cu amendă de la 700.000 lei la 7 milioane lei, dacă nu constituie infracţiune mai gravă, fapta persoanei care, fără a avea consimţământul titularului drepturilor recunoscute:
a) reproduce integral sau parţial o operă
b) difuzează o operă
c) importă în vederea comercializării pe teritoriul României, copii de pe o operă"
Aşa cum arată Art. 14 alin. 1 din lege, "prin reproducere se înţelege realizarea uneia sau mai multor copii ale unei opere, în orice formă materială, (...), precum şi stocarea permanentă sau temporară a acesteia cu mijloace electronice." Prin difuzare legea (Art. 14 alin. 2) înţelege "distribuirea către public a originalului ori a copiilor unei opere, prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit."
Potrivit Art. 144 din legea dreptului de autor, în cazul reproducerii sau importului neautorizat de programe de calculator, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, respectiv a titularilor de drepturi. Acelaşi text legal stabileşte însă că în cazul difuzării acestor programe, prin vânzare, prin închiriere etc. acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.
Protecţia acordată de legea română a dreptului de autor operează atât asupra operelor şi titularilor de drept români cât şi asupra străinilor şi a operelor create de aceştia. Conform legii , "străinii, titulari ai dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, beneficiază de protecţia prevăzută prin convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale la care România este parte, iar în lipsa acestora, beneficiază de un tratament egal cu cel al cetăţenilor români, cu condiţia ca aceştia să beneficieze, la rândul lor, de tratament naţional în statele respective." Aceeaşi protecţie este recunoscută şi prin legea de reglementare a raporturilor de drept internaţional privat care stabileşte că "drepturile de autor (....) ale persoanelor juridice străine sunt ocrotite pe teritoriul României, conform legii române şi convenţiilor internaţionale la care România este parte".
Statul român este de asemenea semnatar al Acordului privind relaţiile comerciale dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii ratificat de Parlament prin Legea nr. 50 din 1992. Art. 8 din acest Acord prevede că fiecare dintre părţi asigură protecţia drepturilor de autor aparţinând titularilor din celălalt stat semnatar, în condiţiile paragrafului 2 lit. a) pct. i din scrisoarea anexată acestui Acord. Aşa cum stabileşte textul menţionat, se bucură de această protecţie atât programele de calculator cât şi titularii drepturilor de autor. Titularilor le este recunoscut expres dreptul exclusiv de a împiedica existenţa şi difuzarea pe teritoriul României a copiilor neautorizate ale programelor de calculator ce le aparţin. Acordul menţionat face trimitere la Convenţia de la Berna, pentru protecţia operelor literare şi artistice, stabilind expres faptul că "programele de calculator vor fi protejate ca opere literare" ceea ce înseamnă că vor beneficia de toate mijloacele de protecţie acordate acestora din urmă.
Convenţia de la Berna, ratificată (în ultima ei formă revizuită, de la Paris) de statul român prin Legea nr. 77 din 1998, ratificată de asemenea şi de statul american, obligă statele semnatare la protejarea reciproca a drepturilor de autor asupra "tuturor lucrărilor din domeniul literar, ştiinţific şi artistic, oricare ar fi modul sau forma de exprimare" (Art. 2 din Convenţie), opere enumerate ulterior în mod exemplificativ.
Deosebit de important pentru asigurarea cadrului legal de protecţie a drepturilor de autor este Tratatul TRIPS, semnat şi ratificat de statul român. Conform Art. 11 alin 2 din Constituţia României "tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern al ţării".
Pentru valorificarea acestor dispoziţii legale, titularii drepturilor de autor recurg la acţiunile legale ce se impun în funcţie de constatările organelor de control şi de cercetările ulterioare efectuate în fiecare caz în parte. Protejarea drepturilor de autor şi a titularilor acestor drepturi se concretizează într-o primă etapă, în efectuarea de inspecţii de depistare a cazurilor de încălcare a acestor drepturi. Astfel, de la începutul anului 2000, autorităţile române au efectuat peste 200 de controale la utilizatorii şi distribuitorii de software.
Fără a anula competenţa generală a organelor de poliţie în observarea şi controlul aplicării legislaţiei, Legea nr. 8/1996, în Art. 138 lit d), stabileşte că Oficiul Român pentru Drepturile de Autor are dreptul şi, în acelaşi timp, obligaţia de a exercita funcţii de observare şi control asupra activităţilor ce pot da naştere la încălcări ale legislaţiei dreptului de autor şi a drepturilor conexe. De asemenea, Art. 138 lit. f) stabileşte că ORDA încheie procese-verbale de constatare a încălcărilor legii, în condiţiile prevăzute de Codul de Procedură Penală, sesizând apoi organele competente în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Potrivi Art. 145 din lege, actele încheiate de ORDA urmează regimul prevăzut de Art. 214 din Codul de Procedură Penală.